Efendi

-’Neata Ibraim efendi!

– Sa traiesti domnu’ Gheorghita!

Isi trimit urarile peste drumul pietruit cu granit, fiecare asezat in fata portii. Pe Ibraim l-au scos copiii si l-au asezat pe covoras, puterile nu il mai tin sa mearga singur. Isi poarta salvarii si imineii, aceiasi de cand il stim. Nu ii lipseste fesul turcesc si bastonul care ii mai foloseste doar sa se apere de cainii prea curiosi.

Pe Gheorghita l-a dus nevasta de mana si sta asezat pe scaunel, cu cosul de rachita in fata, plin cu seminte prajite pe care sta paharul de lemn strunjit cu doua masuri, mare si mica. Pentru ca vederea l-a lasat demult, pipaie cu mana sa vada cate seminte are in cos si daca masura este acolo.

Ibraim isi pipaie narghileaua si mai trage oftand un fum. Aman, aman, cum l-au ajuns pe el batranetile, sa nu mai aiba cu cine bea un ceai cu menta si sa imparta un sugiuc. Toti prietenii lui s-au dus, i-a insotit pe toti pe drumul catre cimitir. Acum nici la geamie nu mai poate sa mearga.

Gheorghita ofteaza si el cand in spatele negurii asezate pe ochi ii fug gandurile la vremurile cand era flacau chipes si umbla la baluri. Acolo, la unul din baluri s-a batut cu alt flacau pentru Maria. Si Maria l-a ales pe el. Ofteaza amar ca abia a pucat sa-si ridice casa si sa se gospodareasca putin cand l-a lovit boala care l-a lasat fara vedere. De atunci Maria l-a purtat peste tot unde a avut nevoie dar mai mult sta prin curte unde pipaie pomii sa vada cat au mai crescut. Pentru ca nu vrea sa fie povara, vinde seminte. Mai ales dracii de copii cumpara, uneori incearca sa-l pacaleasca la bani dar ii stie el bine, cunoaste monedele doar din buricele degetelor. Pe toate le stie, nu se lasa el inselat, un leu paharul mare, cincizeci de bani paharul mic.

– De un leu.

Intinde mana sa primeasca banutul in palma, il pipaie si il baga multumit in buzunar. Pipaie apoi paharul, sa aleaga partea buna si il afunda in seminte.

– Intinde buzunarul incoace!

Il stie dupa voce, asta e al lui vaporeanu’, sta doua case mai la vale. Bajbaie si apuca buzunarul in care toarna paharul plin. Mai pune cateva din varful degetelor. Sa fie de la el, e vara in toi, scolile sunt in vacanta si copiii sunt pe la bunici, pe malul Dunarii sau plecati prin tabere. Nu prea merge vanzarea.

– Merge vanzarea?

– Nu merge, sunt copiii plecati.

– Mai e putin si vine toamna.

– Sa dea al de sus.

Dau amandoi din cap a aprobare, fiecare gandind la dumnezeul lui.

– Aferim!

Ibraim mai trage un fum din narghilea, Gheorghita asaza pipaind stergarul peste cosul cu seminte.

Undeva, pe un acoperis, o pisica miorlaie a jale si peste drumul prafuit se asterne din nou linistea.