E 6 dimineata, incercarea de a gasi o cafea calda la bar se dovedeste un esec asa ca ne multumim cu ness-ul frecat in ceasca si o tigara al carei fum intriga cameleonul ce ne-a pazit somnul. In curtea interioara apar cele doua microbuze si garzile de care mai intai ne speriem noi. Fiecare din cei trei provine de la alta arma, au uniforme diferite, insa cel mai fioros e in uniforma neagra si, pe langa obisnuitul deja pistol-mitraliera, poarta un pistolet si o maceta cu care ar putea descapatina cu usurinta orice si pe oricine i s-ar parea ca se uita urat. Ni se spune ca nu avem voie sa folosim aparatele foto asa ca il pun in buzunarul gentii, la indemana totusi, pentru orice eventualitate. Ne inghesuim cu “arme si bagaje” fiecare cum poate si pornim la drum. In fata, langa sofer, se aseaza fiorosul care nu scoate nici o vorba, scrutand mutrele celor din alte masini. Cum aerul conditionat e un lux, majoritatea circula cu ferestrele coborate in speranta unei guri de aer proaspat. Iesim din Lagos si intram pe autostrada frumos construita ce uneste Lagos de Cotonou. Nu trece o ora si ne blocam intr-un ambuteiaj in care masinile vechi si prafuite se amesteca cu pedestrii si carucioarele impinse de unu-doi oameni.                     Asteptam rabdatori, mai rabdatori decat uniforma neagra ce coboara si incepe sa dea ordine incercand sa faca loc. Undeva departe de sosea un cerc de oameni care se agita in jurul a ceva. Curiozitatea ma indeamna sa cercetez mai bine si vad in mijlocul cercului doi tipi cu sortulete de piele si macete care se rotesc unul in jurul celuilalt in timp ce se studiaza reciproc. Banuiesc ca agitatia e creata de cei care pariaza pe unul sau pe celalalt sau asa pare, sper ca macetele sunt doar de decor. In fata fiorosul se cearta cu un sofer care nu vrea sa traga pe dreapta, aglomeratia e atat de mare pe aceasta portiune ca i-ar fi greu sa reintre in trafic. Cum argumentele verbale nu par sa impresioneze ii trage un pat de arma in plina figura cum mi se pare mie, probabil ca nu, altfel nu ar continua sa vocifereze. Dar nici omul cu arma nu e un impresionabil asa ca intoarce pistolul-mitraliera in pozitie de tragere si indreapta teava spre recalcitrant. Argumentul sau se dovedeste mai puternic asa ca omul nu mai asteapta si trage de volan iesind de pe sosea. Am bajbait dupa aparatul foto, sa fac o poza celor care lupta dar intre timp garda se intoarce si nu risc sa vad teava armei indreptata spre mine asa ca strecor frumusel aparatul la loc. Nu mai avem mult de mers pana la vama Seme, unde iesim din soseaua principala pentru a intra pe un drum unde praful ajunge pina la glezne.

af2-2s

Cateva cladiri nevolnice adapostesc politia de frontiera si vama. Intre ele o poarta metalica, inchisa cu lant si lacat, reprezinta frontiera. De o parte si de alta a portii multime de oameni cu saci se inghesuie asteptand sa fie deschisa. Vanzatorii ambulanti ofera orice, papuci facuti in casa din orice de la cauciucuri la liane, niste chestii de mancare si apa in pungute de plastic tetraedrice. Avem de asteptat putin, poarta se deschide la ore fixe, asa ca iesim la o tigara si putin aer. Caldura devine inabusitoare, epuizam si ultimile rezerve de apa si ne uitam la ce se intampla cind se deschide poarta. Amaratii cu saci sunt traficantii locului, nu au nici un act de identitate si marele lor trafic consta in papuci din Nigeria schimbati contra orez din Benin. In momentul in care politistul deschide poarta o iau la fuga, intr-o directie sau alta, in timp ce bastoanele sint risipite generos pe spatele lor. Ii vad pe cei care au trecut dincoace, sunt fericiti, nici nu simt durerea parca, au reusit sa treaca, asigurand si azi sau poate saptamana asta, traiul familiei. E uimitor cum au putut alerga cu sacii in spinare, dar o data trecuti, nimeni nu-i mai intreaba de sanatate, toata lumea stie ca legal nici nu exista. In sfarsit, se deschid portile si pentru noi. Trecem si reintram pe sosea, lasand in urma baricada ce ne-a deviat. Pe margine soselei sunt insirate scaunele cu sticle ce contin un lichid galbui. Ne dam seama ca e benzina dar nimeni nu se vede in jur. Aflam ca vanzatorii sunt traficantii de benzina, aspru pedepsiti daca ar fi prinsi, asa ca stau ascunsi in tufisuri asteptand eventualii clienti, cel mai adesea proprietarii de motoreta. Ajungem in miezul zilei la nava, mai arunc o privire la pachetul cu slana si palinca pe care Fatherul le asteapta de la Leonesa, nevasta-sa. Arata inca bine si asta e prima intrebare pe care mi-o pune Father in timp ce Berta, cateaua in trei pistoane, si-a pierdut un picior, latra de pe magazie unde a fost exilata pentru moment. Megem in cabina comandantului dar cum conditionarea nu merge e la fel de cald ca afara. Desface pachetul si ne imbie cu slana ardeleneasca si palinca la fel, de Craciun a fost aici asa ca il sarbatoreste cand poate, chiar daca e sfirsit de ianuarie si 45 de grade in cabina. Iau o inghititura de palinca si simt ca explodez in timp ce Father ne arata cum se verifica o palinca buna. Iei o inghititura zdravana, adica pentru el la cei doi metri si zece si batand la 130 de kile, un paharel bine dezvoltat si te uiti la parul de pe brat. Daca se ridica e marfa de calitate. Oricum, cele 60 de grade pe mine m-au cam inmuiat asa ca ma duc la mine in cabina pentru un pui de somn. Dupa somnul chinuit de arsita amiezii in baraca incinsa ca un cuptor de pizza numai de asistentul local venit sa ne vaccineze impotriva a tot felul de boli nu am chef. Teama e totusi mai mare decat sila, nu am chef sa tremur o viata intreaga la ore fixe, asa ca ma prezint cu bratul intins la intepat. Nu stiu ce coctailul naibii mi-a facut, m-a vaccinat impotriva catorva boli odata, dar ma simt cam ametit. Nu-i problema, parca o mana nevazuta rasuceste comutatorul si in nici zece minute se face intuneric, apropierea de ecuator se simte. Fac inca un dus, numai bine sa fiu pregatit pentru berea de seara. Terasa Ritei se dovedeste o constructie din sipci si bambus, simpatica mai ales ca terasa e betonata si are mese si scaune. De curiozitate fac o vizita prin bucatarie, mai ales ca am de gand sa si mananc aici, si constat ca e bine dotata cu vase de inox, ba are chiar si un colac de salvare cu numele navei pe el, pus la loc de cinste. Abia mai tarziu aflu ca toate vasele sunt plata baietilor pentru berea bauta aici. Eeeh, asta e, sa fie primit! Comandam bere pentru inceput, ma gandeam la stilul occidental de 330 ml dar aici cea mai mica bere are 600 ml. Bine ca este de calitate, chiar daca e adusa prin contrabanda din Lagos in conditii nu tocmai ortodoxe. Nu conteaza, e imbuteliata. Dupa ce imi trag sufletul si imi mai astampar setea ma uit in jur la viata de noapte. Tufisurile din spatele terasei sunt in acelasi timp casa pentru amaratii care locuiesc langa gardul portului. Si nu unul-doi, familii intregi care nu par chiar nefericiti. Se invart toti pe langa niste ceaune imense in care clocotesc tot felul de chestii scoase din mare. Se vad vanturand apa chiar delicatese pentru care unii ar plati bani buni in Europa si aripioarele de rechin nu sunt chiar cele mai scumpe. Mancarea, evident peste, se dovedeste peste asteptari, peste fiert cu tot felul de mirodenii si asezonat cu o multime de legume, multe din ele nici acum nu am aflat cum se numesc. Oricum e super, nu ramane nimic desi e iute rau. Berea sa traiasca. Vanzatorul de sandvisuri cu carne de capra si margele africane miroase ceva afaceri si vine sa-si prezinte marfa. Nu-s cine stie ce capodopere de arta dar cumpar cateva pentru mici cadouri. Vanzatorul de banane prajite nu are acelasi succes, nu am incredere in marfa asezata neglijent in tava de pe cap. Si mai ales in jegul de pe mainile sale. Insista dar mosul cu margelele isi sufleca burnusul si il impinge cu papucul spunandu-i cateva vorbe de dulce cred. El e invingatorul azi.

af2-3s

La una din mesele alaturate un tip cu pantaloni negri si camasa stralucitor de alba la care a asortat o cravata rosie face nota discordanta cu terasa plina de tinute lejere si camasi inflorate. Father imi sopteste ca e ministrul transporturilor, client obisnuit al terasei. Il las in treaba lui si imi vad de berea mea pana cand isi cere drepturile. Intrebarea nevinovata despre locul in care e toaleta starneste hohote de ras. Prima optiune e la tufisuri unde cu putin efort poti sa adaugi ceva gust in supa fierbinte din ceaune. A doua optiune este la gardul inalt de beton al loteriei nationale aflate peste drum. Problema este ca drumul e ingust si nu exista nici macar un fir de iarba pe langa gard. Asa ca esti in vazul lumii doar ca te intorci cu spatele. Aleg in final a doua varianta si ma trezesc ca impart toaleta improvizata cu ditamai ministrul. Ma linistesc, daca asta e obiceiul locului, asta e! Intors la masa o cunosc si pe Rita, venita sa-si controleze afacerea si sa salute vechii prieteni cu o bere rece din partea casei. Si nu a venit cu mana goala, mai sunt cu ea cateva fatuci care se lipesc de masa. Frumos dar nimeni nu e interesat asa ca stau si ele la o vorba. O ploicica venita din senin parca la rugaciunile noastre mai racoreste putin aerul. In sfarsit respiram si noi la vreo douascinci de grade dar fetele deja tremura, e prea frig pentru ele. Milosii le ofera cate ceva de imbracat, ba unii chiar un loc calduros la bord pana trece ploaia. In sfarsit ne hotaram sa mergem si noi la culcare. Teava, porecla pe care a primit-o fata ce nu vrea sa se desprinda de noi, din ce motive intelegeti voi, nu se da dusa si merge impreuna cu noi, fara un scop anume, poate se lipste la ceva. Ajunsi la vapor vedem ca mareea e inalta si cum toata lumea doarme ne chinuim sa ajungem la scara care e deja sus. Mai greu e cu Teava dar reusim pana la urma. Doar ca pana ne-am mai uitat noi sa vedem ce filme or mai fi prin colectia de casete, a disparut prin cine stie ce cabina. Duca-se, acum vreau doar sa dorm.

PS Pozele sunt din Capetown, nu prea am avut sansa sa fac prea multe in Nigeria sau Benin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s